Cu toate că exista o tendinţă aproape generalizată de a abandona tratamentele efectuate cu ajutorul esenţelor aromate din plante, totuşi, la începutul secolului XX, s-au găsit câţiva cercetători care să efectueze nişte studii foarte elaborate şi bine fundamentate ştiinţific despre proprietăţile antiseptice ale esenţelor. Aceste cercetări au arătat calităţile acestui tratament şi au motivat întru totul oportunitatea folosirii lui.
Printre primii cercetători se află medicii francezi Meunier şi Cadeac, ale căror studii şi concluzii au fost preluate şi extinse de către doctorii Gatti şi Cajola, din Italia.
Cel care a utilizat pentru prima oară noţiunea de “aromaterapie” a fost chimistul Rene Gattefosse, care iniţial s-a ocupat de fabricarea parfumurilor, dar, care în urma unui accident produs în laboratorul său, a constatat puterea vindecătoare antiseptică şi cicatrizantă a uleiului pur de lavandă pe propria-i rană. Acesta a fost motivul pentru care a început să efectueze cercetări asupra puterii curative ale uleiurilor esenţiale.
Gattefosse a subliniat într-una din articolele sale unul din preincipiile de bază ale terapeuticii naturiste: substanţele trebuie folosite în forma lor naturală, neprelucrată în sensul descompunerii.7
Şi-a publicat prima carte, cu titlul simplu şi sugestiv “Aromatherapie” în anul 1928, după care au urmat o serie de alte cărţi, studii şi articole ştiinţifice publicate în toată lumea. Cu toate că studiile sale au început să suscite un mare interes în lumea medicală, odată cu izbucnirea celui de-al doiea război mondial, acesta s-a stins.
Cel care s-a inspirat din lucrările lui Gattefosse şi s-a inspirat din ele a fost doctorul francez Jean Valnet, care a fost şi cel care a făcut ca aromaterapia să fie considerată o terapie ce nu trebuie ignorată.
Valnet a fost mereu interesat de utilizarea plantelor în terapii şi a experimentat foarte multe dintre ele în tratamentele sale. Chiar şi în timpul războiului a folosit cu succes esenţe pentru tratarea rănilor şi a observat că este o terapie cu un foarte mare grad de eficeinţă. A publicat cartea “Aromatherapie” în 1964 şi un volum impresionant de studii şi articole. Faptul că aromaterapia este astăzi recunoscută ca o metodă de tratament de sine stătătoare este aproape în întregime opera mucii sale.
În ceea ce priveşte studiile legate de puterea vindecătoare a esenţelor aromate nu trebuie să uităm cercetătorii italieni, printre care Paolo Rovesti, director al Institutului de deriaţi vegetali din Milano, care în ultimii ani a adus contribuţii foarte importante în domeniul acestei discipline. El a cercetat cu precădere esenţele specifice Italiei, cum ar fi bergamota, lămâia, portocala şi derivatele sale. El a fost primul care a demonstrat clinic eficienţa acestor esenţe în tratamentul stărilor de anxietate şi depresie.
Aromaterapia continuă să se impună în zilele noastre prin rezultatele remarcabile ale tratamentelor diverselor afecţiuni. Există de asemenea o tendinţă de revenire la valorile medicinei tradiţionale, printre care aromaterapia ocupă un loc foarte important. Această tendinţă este fundamentată pe noi cercetări, care confirmă clinic şi experimental proprietăţile curative ale esenţelor pe de o parte, şi descoperă noi proprietăţi, nebănuite până acum ale acestora, pe de altă parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu