Protidele sunt indispensabile in măsura in care trebuie să furnizeze pietrele de construcţie (acizii aminaţi) ţesuturilor organismului. Valoarea lor alimentară este inegală: cele de origine animală sunt mai apte ă răspundă acestui deziderat decât cele de origine vegetală. Ca atare, raţia zilnică de protide trebuie să cuprindă cel puţin 50% protide animale, restul putând fi furnizat de cele vegetale. Cantitatea de protide necesară zilnic unui adult sănătos este de 1 gram pe kilogram de greutate corporală, ceea ce înseamnă că pentru un om de 65 kilograme, raţia protidică trebuie să fie de 65 grame.
Glucidele sunt furnizate omului fie sub formă de făinoase (amidon), ca pâinea, pastele făinoase, orezul, fie ca dulciuri, cum sunt zahărul, marmelada, dulceaţa. Ele constituie cea mai mare parte din raţia alimentară, fiind furnizoarele principale de energie împreună cu lipidele.
Lipidele. Acestea sunt de origine animală sau vegetală. Cercetările in domeniul nutriţiei au pus in evidenţă necesitatea grăsimilor vegetale in alimentaţia omului, ele fiind furnizoare exclusive de acizi graşi nesaturaţi cu rol in protecţia pielii şi mai ales in protecţia pielii şi mai ales in prevenirea aterosclerozei (depunerea de lipide in pereţii arterelor).
Vitaminele sunt substanţe pe care omul nu le poate sintetiza, necesare zilnic in cantităţi de ordinul miligramelor, şi care au in organism, in general, un rol biocatalitic (enzimatic). Ele au fost împărţite in două grupe: grupul celor ce se dizolvă in grăsimi (vitamine liposolubile) şi grupul celor ce se dizolvă in apă (hidrosolubile). In primul grup intră vitaminele care au un rol in reglarea funcţiilor anumitor ţesuturi, de multe ori in sinergie sau in antagonism cu acţiunea unor hormoni, pentru care motiv s-au şi numit “hormo-vitamine”. Dn acest grup fac parte vitaminele A, D, E şi K. Al doilea grup este compus din vitamine cu rol de biocatalizator, care sprijină acţiunea unor enzime sau intră chiar in compoziţia lor, pentru care motiv s-au numit “enzimo-vitamine”. Fiind hidrosolubile ele, se elimină mai uşor din organism, care nu le poate depozita, ca pe cele liposolubile. De aceea necesitatea aportului zilnic de vitamine, lege valabilă pentru ambele grupuri, este mai ales imperativă in privinţa celor hidrosolubile. Din acest ultim grup fac parte vitaminele B şi C. Răspândirea lor in natură este foarte mare, motiv pentru care o alimentaţie cât de cât variată şi echilibrată asigură de regulă aportul zilnic necesar de vitamine.
Sărurile minerale. Substanţele nutritive din acest grup pot fi împărţite la rândul lor in două categorii: unele din ele, cum sunt calciul şi fosforul, prezente in organism in cantităţi mari, intră chiar in constituţia unor ţesuturi, iar altele sunt aşa-numitele oligoelemente, necesare in cantităţi foarte mici. In prima grupă, in afară de calciu şi fosfor, mai intră sodiul şi potasiul. Din a doua categorie fac parte fierul, iodul şi fluorul. Fierul intră in compoziţia pigmentului sangvin (hemoglobina), iodul are un rol in funcţia tiroidei, iar fluorul asigură menţinerea integrităţii dinţilor, împiedicând formarea cariilor. Lipsa calciului este de temut in cazul unei alimentaţii prea sărace in lapte şi brânză, iar cea de fier intr-o alimentaţie lipsită de carne şi legume verzi.
Apa. Spre deosebire de substanţele nutritive enumerate mai sus, apa nu are nici rol energetic sau plastic, nici biocatalitic. Este insă suficient să precizăm că circa 60-70% din greutatea omului este reprezentată tocmai de apă şi că toate procesele vitale şi metabolice menţionate până acum au loc in mediul celular apos. Aceasta face ca lipsa de apă să fie mai repede resimţită decât lipsa de hrană, astfel că, dacă omul poate rezista la lipsa completă de alimente până la 30 de zile sau chiar mai mult, lipsa de apă îl omoară in câteva zile.
Ceaiul şi cafeaua sunt, in anumite limite, stimulente nepericuloase ale sistemului nervos, utile in profesiunile sau ritmul de viaţă care impun o oarecare acuitate nervoasă. Abuzul insă duce fie la intoxicaţii, manifestate prin insomnie, nervozitate şi palpitaţii, fie la pierderea efectului lor stimulent, prin obişnuinţă. Prin limitarea la 1-2 ceşti de ceai şi de cafea neagră pe zi, aceste riscuri sunt evitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu